Monumentala Biserică San Zaccaria este situată în Castello, în piaţa publică omonimă, cu aproximaţie la jumătatea distanţei dintre Bazilica Sfântul Marc şi Arsenale. Din punct de vedere religios, atracţia majoră se referă la moaştele Sfântului Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, aduse la Veneţia în secolul al IX-lea prin ordinul lui Leo V, Împăratul Bizanţului la momentul respectiv. Lucrările de construcţie la actuala biserică au durat 6 decenii, fiind demarate în 1444 şi finalizate în 1504. Biserica a fost sfinţită nu mai devreme de 1543. Având în vedere atât durata îndelungată a lucrărilor, cât şi faptul că doi arhitecţi principal au fost desemnaţi, succesiv, să proiecteze edificiul, biserica (şi, în special, faţadele sale) reprezintă un amestec de elemente gotice şi renascentiste. Astfel, registrul inferior al faţadei (precum şi cea mai mare parte a interiorului bisericii, cu ale sale masive ferestre înalte, unice în Veneţia) abundă în detalii gotice, datorate arhitectului original, Antonio Gambello, în vreme ce registrul superior se deschide cu elemente renascentiste optimiste (colonade, un fronton curbat şi cadrane laterale) care datează din vremea în care al doilea arhitect, Mauro Codussi, a preluat proiectul (între 1483 şi 1504).

Ceea ce trebuie pomenit este că situl actualei Biserici San Zaccaria fusese anterior ocupat de un alt locaş de cult, o biserică din secolul al IX-lea construită la ordinul Dogelui Giustiniano Participazio (biserica, precum şi învecinata mănăstire benedictină, a păstrat întotdeauna o relaţie strânsă cu dogii veneţieni; istoria acestei relaţii a fost marcată de anumite episoade tragice, cum ar fi asasinarea a trei dogi şi arderea a aproape 100 de călugăriţe într-un incendiu care a distrus în totalitate biserica din secolul al IX-lea). Incendiul din 1105 a determinat autorităţile să înlocuiască fosta biserică în stil romanic, îmbogăţind complexul monastic cu o campanilă (reconstruită, şi aceasta, în forma în care poate fi admirată astăzi, la începutul secolului al XVI-lea, după prăbuşirea turlei şi a foişorului).

Interiorul bisericii adăposteşte numeroase capodopere artistice. Atracţiile în acest sens se referă la un retablu excepţional care o descrie pe Fecioară cu Patru Sfinţi creat de Giovanni Bellini (considerat a fi cea mai bună lucrare din perioada târzie a artistului), la frescele realizate de Andrea del Castagno şi care împodobesc Capela Sfântului Tarasius, o veche capelă reconstruită de Antonio Gambello atunci când a fost desemnat să proiecteze biserica în secolul al XV-lea. Alte două capele notabile în interiorul Bisericii San Zaccaria sunt aşa-numita Cappella dell'Addolorata şi Capela Sfântului Athanasius, însă revenind la atracţiile artistice, vizitatorii îşi pot face timp să admire (la cerere şi cu îndrumarea sacristanului) capodoperele picturale şi sculpturale semnate de figuri precum Tintoretto, Palma Il Vecchio, Angelo Trevisani, Antonio Balestra, Giuseppe Salviati, Giovanni Domenico Tiepolo, şi Van Dyck.

Cripta bisericii conţine mormintele câtorva dogi veneţieni. O altă personalitate importantă îngropată aici este Alessandro Vittoria. Mormântul său poate fi distins cu uşurinţă, fiind marcat de un bust realizat de artistul însuşi (foarte probabil, un autoportret).

Nume:
Biserica San Zaccaria (Chiesa di San Zaccaria)
Adresă:
4693, Campo San Zaccaria, Castello, 30122, Veneţia, Italia

4693, Campo San Zaccaria, Castello, 30122, Veneţia, Italia

Sus