În ciuda faptului că Biserica San Beneto (sau Bartolomeo) nu mai funcţionează ca locaş de cult, având în vedere că a fost deconsacrată încă din anii 1980, rămâne un notabil, chiar dacă lipsit de actualitate, sit religios demn de a fi vizitat pe durata unei şederi în Veneţia. Mare parte din structura actuală a fost finalizată în 1170, când un fost locaş de cult (purtând, se spune, hramul Sfântului Demetrius) a fost complet reconstruit. Pe de altă parte, lucrările de construcţie supravegheate de Giovanni Scalfarotto în 1723 au fost decisive pentru felul în care clădirea arată în prezent.

Patrimoniul artistic nu este la fel de consistent precum cel al altor reputate locaşuri de cult din Veneţia. Exteriorul este înfrumuseţat, aşa-zicând, de un chip distorsionat de durere, făcând, se pare, aluzie la scena martiriului Sfântului Bartolomeu (sau Beneto, în limba veneţiană), despre care se spune că a fost jupuit de viu înainte de moarte. Cea mai mare aparte a patrimoniului artistic intern a fost înlăturată, având în vedere că biserica a fost lăsată în stare de abandon timp de decenii (chiar secole) după câteva veacuri în care a fost constant utilizată de către comunitatea de germani din Veneţia. Pe de altă parte, câteva opere artistice sunt încă păstrate în edificiu (acesta, de altfel, fiind folosit pentru concerte datorită bunei sale acustici), referindu-se la o frescă realizată de Morleiter, şi care descrie scena lui San Beneto în Glorie, la un statuar de Heinrich Meyring (piese aflate în întreaga biserică, inclusiv în altar), la o scenă valoroasă semnată de Tiepolo şi care îl redă pe San Francesco di Paolo, la două picturi care descriu tot episoade din viaţa lui San Beneto semnate de Sebastiano Mazzoni, precum şi la Sfântul Sebastian Îngrijit de Sfintele Femei realizat de Bernardo Strozzi.

Nume:
Biserica San Beneto (Chiesa di San Beneto / Chiesa di San Bartolomeo)
Adresă:
San Marco, Veneţia, Italia
Sus