Biserica San Giorgio Maggiore este situată pe insula San Giorgio Maggiore, care face parte din Laguna Veneţiană. Pentru turiştii dornici să exploreze vastul patrimoniu arhitectural al lagunei, această biserică este neocolit. Ceea ce este remarcabil la locaşul de cult în discuţie este că se detaşează ca fiind una dintre cele mai ingenioase şi mai desăvârşite lucrări ale lui Andrea Palladio, marele arhitect renascentist născut în Padova, reţinut de istoria arhitecturii ca fiind unul dintre cei mai buni arhitecţi ai Europei (reputaţie susţinută, printre altele, şi de faptul că cele mai multe dintre lucrările sale – în principiu vile împrăştiate în întreaga regiune Veneto a Italiei – au fost declarate Patrimoniu UNESCO).

Palladio a fost desemnat de către membrii ordinului benedictin (care pe atunci deţineau insula) să construiască Biserica San Giorgio Maggiore, principala dificultate constând din conceperea unei faţade capabile să ascundă, aşa-zicând, structura clasică a deja existentului templu de pe insulă. Lucrările de construcţie au început în 1566, însă au fost încheiate nu mai devreme de 1610, la câteva decenii după moartea lui Palladio (în 1580). Succesorul său desemnat a fost Simon Sorella, care a reuşit să continue planurile predecesorului, rămânând fidel faţă de proiectul original.

Elementele de interes ale Bisericii San Giorgio Maggiore se referă, desigur, la faţada concepută de Palladio, şi la trei lucrări notabile semnate de Tintoretto: Căderea de Mană, Cina cea de Taină şi Depunerea (primele două flanchează altarul principal, în vreme ce aceasta din urmă decorează coridorul care duce spre aşa-numita Cappella dei Morti, altfel spus, Capela Morţilor), lucrări excepţionale care reflectă gradul de excelenţă pe care Tintoretto l-a atins în folosirea tehnicii clarobscurului. Deşi interiorul bisericii este considerabil de spaţios, decoraţiunile, fără a lipsi, nu sufocă atmosfera (lucru datorat, cel puţin în parte, lui Palladio şi marii sale abilităţi arhitecturale, precum şi faptului că fraţii benedictini au fost cei care decideau dacă şi ce decoraţiuni erau permise în interiorul bisericii, această autoritate durând timp de secole întregi).

Clopotniţa Bisericii San Giorgio Maggiore merită şi ea vizitată. Structura a fost iniţial construită în 1467, însă complet reconstruită în 1791. Cât timp se află pe vârful acestei campanile neoclasice, vizitatorii pot admira panorama amplă a Lagunei Veneţiene, tocmai până la San Marco cu ale sale fenomenale Palat al Dogilor şi Catedrala Sfântul Marc. Intrarea în turn nu este gratuită (aşa cum este cazul, pe de altă parte, cu biserica).

Nume:
Biserica San Giorgio Maggiore (Chiesa di San Giorgio Maggiore)
Adresă:
Cheiul San Giorgio, San Giorgio Maggiore, 30100, Veneţia, Italia
vedere panoramica spre Canal Grande din VenețiaCanal Grande din Veneţia


Sus