Deşi Torcello este, în mare parte, o privelişte pustie, reprezintă una dintre cele mai neobişnuite destinaţii ce pot fi vizitate în Laguna Veneţiană. Într-adevăr, o bizară destinaţie pentru cel mai puţin convenţionali turişti, anterior glorioasa Torcello este situată la circa 8 kilometri de Veneţia, delimitând extremitatea nordică a lagunei.

Torcello a fost, de fapt, prima bucată de uscat din lagună locuită vreodată de anticul popor Veneto care, forţat să se retragă din faţa copleşitoarelor invazii barbare şi a ameninţării hunilor, a găsit aici adăpost. Din punct de vedere economic, Torcello prospera de pe urma comerţului cu sare, devenind în timp o reputată putere economică, şi chiar şi politică, precum şi cea mai populată dintre toate insulele lagunei. Decăderea sa a venit, totuşi, nu mai târziu decât secolul al XII-lea, când, din cauza nefericitelor circumstanţe geografice (apele lagunei s-au transformat în mlaştină, făcând navigatul imposibil), scânteia economică s-a stins, forţând populaţia să se mute în insulele mai sudice (Burano, Murano şi chiar Veneţia).

Cea mai mare parte a patrimoniului arhitectural din Torcello a dispărut, de asemenea, de vreme ce numeroasele biserici şi palate au fost demolate şi transformate în material de construcţie pentru alte clădiri din Veneţia. Mai există, totuşi, câteva repere care aduc aminte, chiar dacă numai vag, de gloria trecuta a insulei. Este vorba de obiective precum Catedrala Santa Maria Assunta din secolul al VII-lea (construită într-o perioadă în care Torcello păstra excelente relaţii cu Imperiul Bizantin, un context uşor vizibil din stilul arhitectural al bisericii), Biserica Santa Fosca din secolul al XI-lea (situată chiar lângă catedrală, şi construită într-un stil pur bizantin) şi Muzeul Estuarului Torcello (găzduit de Palazzo dell’Archivio şi de Palazzo del Consiglio şi care, prin intermediul exponatelor sale, reface istoria insulei Torcello de la fondarea sa ca aşezare până în secolul al XVI-lea).

Torcello este virtualmente nelocuită şi este, astfel, ideală pentru persoanele pasionate de explorarea locurilor abandonate. Emoţia lor va fi, desigur, completată de aşa-numitul Ponte del Diavolo (Podul Diavolului) care, în loc de a fi o privelişte care inspiră teamă, reprezintă mai degrabă un arc pitoresc peste canal, încadrându-se perfect în vibraţia calmă de ansamblu. Chiar dacă este părăsită, insula Torcello atrage vizitatorii cu un anumit je ne sais qoui în care se combină laolaltă nostalgia unei glorioase istorii cu admiraţia pentru demnitatea cu care, chiar dacă puţine, urmele trecutului încă stau în picioare (priveliştea generală a fost, printre altele, imortalizată de către Hemingway într-una dintre capodoperele sale).

Câteva linii de autobuze acvatice administrate de ACTV fac legătura între Veneţia (sau alte insule ale lagunei) cu Torcello, aceste linii fiind soluţia cea mai la îndemână pentru persoanele care se află în căutarea unei aventuri turistice mai puţin convenţionale.



Sus